Sincer? De ce îi zîmbim persoanei care absolut nu ne place? Iar apoi de ce o bîrfim pe la spate?
De ce îi ignoram pe cei ce ne respectă? De ce-i rănim pe cei ce ne adoră?
O ceată de oameni primitivi si analfabeți, în care toți se comportă unii cu alții ca niște sălbatici, în care nu există pic de respect pentru personaliatea omului și libertățile lui...
Am avut parte de un așa caz în viață...(nu vreau să dau nume): Să zicem ca sunt 4 persoane, A, B,C,D.
Toate își zîmbesc in față, la prima vedere pare totul perfect. Dar dacă stai și vorbești cu ei, ai impresia că ești într-un cerc vicios sau ceva de genul: toți se vorbesc și se insultă pe la spate. Dar am eu o întrebare: dacă printre ei se afla un om cinstit din toate punctele de vedere, și el trece printr-o depresie profundă sau se confruntă cu probleme de orșicare rang...Cine-l va ajuta? Cel ce îi zîmbește în față dar pe la spate-l scuipă-n ochi? Puțin probabil...
Mă uit la copii, pur și simplu la copiii care se ceartă dintr-un oarecare motiv, iar peste 5 minute stau și se joacă împreună, uitînd de ce-a fost între ei acum ceva timp. Da, așa fac! Pentru că pentru ei e mai importantă dorința de-a savura fericirea, cu toate că nu-și dau seama de asta... Da, sunt mai mici ca noi, mai naivi, dar cu mult mai deștepți cînd vine vorba de sinceritate și fericire personală (chiar și dacă nu au nici o experiență în acest domeniu). Ei nu țin pică cuiva pentru o banală greșeală. Ei iertă, zîmbesc și trec mai departe. Pare-mi-se că ei sunt singurele ființe rămase care simt într-adevăr gustul prieteniei adevărate.
O altă trăsătură a lor ce-mi trezește tot respectul, este omenia, sinceritatea cu oamenii din jur dar și cu ei însăși. Ei nu cunosc ipocrizia.
În copilărie mama îmi spunea mereu să fiu eu însămi. Atunci sună totalmente ciudat și fără sens. Adică, cine mai pot fi decît 'eu'? Cu vîrsta însă, începi să-ți dai seama de sensul acelor cuvinte.
Personal m-am săturat să văd persoane prefăcute, persoane ce se văd doar pe ele însăși, ce au un nivel absurd de ridicat al mîndriei, prostiei și prefăcătoriei. Enough!!!
Așa că, poate c-ar trebui să luăm cît de cît un mic exemplu de la cei mai mici, voi ce ziceți? ;)
