Si uite asa...
Cu citeva zile in urma, impreuna cu colegii de clasa am participat la un "joc", asa sa-i zic. Fiecare a primit cite o foita pe care putea scrie orice mesaj adresat oricarui coleg. Personal am primit 3 biletele, si toate m-au impresionat. Unul dintre ele continea faptul ca "in unele activitati ma implic prea mult iar in altele prea putin". Un fel de critica as zice eu. Sunt deschisa pentru orice fel de opinii, asa ca biletelul nu m-a afectat, mai ales fiindca acest lucru il stiam si singura. Si uite ca totusi ma voi mai gindi la mesajul acesta.
O alta persoana mi-a spus ca sunt o prietena buna. De la inceput nu mi-am dat seama ca bileteul este pentru mine, doar dupa ce persoana in cauza a marturisit ca ea este autorul. Pai, referitor la continutul acestui biletel nu sunt chiar sigura. Personal nu ma calific drept o prietena foarte buna, am facut greseli enorme in acest plan, dar oricum multumesc pentru apreciere :).
Si in sfirsit al treilea biletel. A fost cel care m-a impresionat cel mai mult. Intr-un fel sau altul m-a facut sa ma intreb "Eu sunt asa??!"( in sensul pozitiv). As vrea doar sa-i multumesc autorului acestui biletel pentru ca mi-a adaugat in suflet un strop de incredere in propria persoana.
Si acum ma gindesc ce-ar fi daca am primi asemenea biletele de la fiecare identitate din viata noastra, sa stim care este viziunea lui asupra propriei noastre persoane? Probabil ca acest lucru ar genera o enormitate de conflicte. Ne suparam cind cineva ne zice macar un cuvintel de rau, dar sa mai stim toooootul.
Si inca o data ma mir de cum e organizata lumea. Si imi place! (dintr-un anumit punct de vedere)
Tot acest mister ii ofera vietii un farmec aparte, uluitor si exceptional. Imprevizibilitatea este o trasatura dominanta a vietii, anume ea nu ne da voie sa ne plictisim prea mult timp.
Și la un moment dat vreai ca anul care vine să fie exact la fel!!! Da, vor fi examene, decizii importante de luat, probleme legate de note ce ne par prea mici și nici în ruptul capului nu ne convin, conflicte cu părinții, probleme "sentimentale" combinate cu urcușuri și coborîșuri emoționale... Da, mă sperie toate astea. Adică, lumeee, am doar 15 ani! De unde naiba apar toate astea? Dar totuși o firmitură din mine e atît de indirefentă! Speră și vrea să sară-n sus de bucurie, iar la moment, anume această firmitură stă la cîrma capului meu.
