Doare..

În copilărie plîngem des. Motivele erau cele mai diverse: loviturile căpătate datorită neatenției, mofturile, ș.a.
Cu vîrsta, lacrimile sec. Totodată ele redau cu mult mai multă suferință decît în copilărie.
 Și doare! Doare tare! Cînd simți lacrimile extraordinar de grele cutreierînd obrazul. Dar totuși mai tare doare conștientizarea că nimeni nu e ferit de aceste lacrimi. Te pot lua într-o surprindere uimitor de doborîtoare... și îți sugrumă sufletul. Azi, mîine, peste 2 sau 20 de ani, ele oricum vor veni... și pentru ele nu contează cît de antipatică ne este prezența lor și a pierderii ce le cauzează! Cît de repede și se departe nu am alerga, ele oricum ne ajung din urmă... :(

Mi-e dor de lacrimile copilăriei, căci nu vreau să mai plîng vreodată cu astfel de lacrimi acide. Vreau să plîng din cauza unei note mici, a unei vînătăi sau din cauza faptului că mama nu mi-a cumpărat jucăria pe care-o doream...
 

Perfectă

Da. Viața e grea, impevizibilă, dulce, scurtă, încîlcită, pe alocuri crudă, veselă, nemiloasă, tristă, caldă, melancolică, desfătăroare, amară, deprimantă, încîntătoare, dezolantă, plăcută, complicată, amară, minunată, întortochetă, banală, uimitoare, ciudată, eronată, senină, inexactă, temătoare, plictisitoare, plină de dragoste, fără sens, cu sens, lungă, ipocrită, norocosă, rece, stresantă, sfidătoare, arogantă, însorită, disprețuitoare, obraznică, perversă, scumpă, simplă, perfectă. Combină necombinabilul. Îmbină calități total opuse.
În fine, fiecare și-o modelează după bunul plac.

Dar totuși, ea rămîne frumoasă!

That's so fu**ing true!

Perfecțiune?

Tot mai des urechile mele înfloresc de  autocritică de genul " Sunt prea grasă!"; "Am nasul prea mare!"; "Nu sunt frumoasă!"; "Îmi urăsc pistruii!".
Și totuși, cum trebuie să arătăm că să fim mulțumite?
Buze pline, ochi mari și verzi, gene lungi, piele perfectă, aluniță deasupra buzei, nas mic. Toate acestea plus 170 cm, talie subțire, picioare lungi, fund bombat și sîni frumoși. Deci, ăștia sunt parametrii frumuseții? Parametri perfecțiunii?

Lumea e nebună când vine vorba de frumuseţe. I-am stabilit singuri niște criterii nebune. Stăm cu orele în fața oglinzii, ne întindem "perfecțiunea" pe față, o îmbrăcăm, doar pentru a corespunde acestor criterii. Sau poate că ne placem mai mult cu acest strat de "perfecțiune".

Mamele deja ne-au dăruit perfecțiunea, iar ceea ce ne dorim  să fim e doar o prostie băgată în capul nostru chiar de noi.

Am uitat complet de faptul că oamenii reali preferă să vadă o persoană cu simțul umorului, inteligentă, optimistă, liberă, care se simte bine cu sine însăși. Ceea ce ține de fizicul nostru e deja altceva. Odată  ce ne simțim bine în proprie piele, deja suntem frumoși. Iar cei ce nu văd asta n-au decît să-și țină părerile pentru ei.

Perfecțiune înseamnă blîndețe, inteligență, puterea de-a ierta și de-a trăi mai departe indiferent de cît de tare doare. Perfecțiune înseamnă Mama, bunica, sora, prietena. Perfecțiune înseamnă fericire, însușirea de-a te înțelege și a te respecta indiferent de părerile celorlalți!