Happy New Year!

Mă fascinează atmosfera în care ne aflăm la moment: aromă de mandarine, filme, cîntece de Crăciun și Revelion, miros de brad ce stăpînește toată casa, dispozitie bună completată de dorința nebunească de-a dansa.

Și la un moment dat vreai ca anul care vine să fie exact la fel!!! Da, vor fi examene, decizii importante de luat, probleme legate de note ce ne par prea mici și nici în ruptul capului nu ne convin, conflicte cu părinții, probleme "sentimentale" combinate cu urcușuri și coborîșuri emoționale... Da, mă sperie toate astea. Adică, lumeee, am doar 15 ani! De unde naiba apar toate astea? Dar totuși o firmitură din mine e atît de indirefentă! Speră și vrea să sară-n sus de bucurie, iar la moment, anume această firmitură stă la cîrma capului meu.
Cred că e o însușire îndrăcită a adolescenței... Da îmi place! :)




Un banal, dar foarte și foarte sincer Revelion fericit, urmat de-un an mai bogat de zeci de ori în fericire, sănătate, bani (cum fără ei) și mult succes ! :)

Biletele

Si uite asa...
Cu citeva zile in urma, impreuna cu colegii de clasa am participat la un "joc", asa sa-i zic. Fiecare a primit cite o foita pe care putea scrie orice mesaj adresat oricarui coleg. Personal am primit 3 biletele, si toate m-au impresionat. Unul dintre ele continea faptul ca "in unele activitati ma implic prea mult iar in altele prea putin". Un fel de critica as zice eu. Sunt deschisa pentru orice fel de opinii, asa ca biletelul nu m-a afectat, mai ales fiindca acest lucru il stiam si singura. Si uite ca totusi ma voi mai gindi la mesajul acesta.
O alta persoana mi-a spus ca sunt o prietena buna. De la inceput nu mi-am dat seama ca bileteul este pentru mine, doar dupa ce persoana in cauza a marturisit ca ea este autorul. Pai, referitor la continutul acestui biletel nu sunt chiar sigura. Personal nu ma calific drept o prietena foarte buna, am facut greseli enorme in acest plan, dar oricum multumesc pentru apreciere :).
Si in sfirsit al treilea biletel. A fost cel care m-a impresionat cel mai mult. Intr-un fel sau altul m-a facut sa ma intreb "Eu sunt asa??!"( in sensul pozitiv). As vrea doar sa-i multumesc autorului acestui biletel pentru ca mi-a adaugat in suflet un strop de incredere in propria persoana.
Si acum ma gindesc ce-ar fi daca am primi asemenea biletele de la fiecare identitate din viata noastra, sa stim care este viziunea lui asupra propriei noastre persoane? Probabil ca acest lucru ar genera o enormitate de conflicte. Ne suparam cind cineva ne zice macar un cuvintel de rau, dar sa mai stim toooootul.
Si inca o data ma mir de cum e organizata lumea. Si imi place! (dintr-un anumit punct de vedere)
Tot acest mister ii ofera vietii un farmec aparte, uluitor si exceptional. Imprevizibilitatea este o trasatura dominanta a vietii, anume ea nu ne da voie sa ne plictisim prea mult timp.

Nu știu, n-am idee!

Interesantă mai e viața. Sau nu, viața e banala, obișnuită. Oamenii sunt intereanți!

Chiar și pe parcursul lecției de istorie te miri de idiotizmul unor anumite personalități. De fapt, ca să admiri un pic de idiotizm nu e nevoie sa sapi atît de adînc, e de ajuns să privești un pic mai atent in jurul tău...

Oricum, chiar nu vreau să critic sau să insult pe nimeni. Respect personalitatea tuturor, dar cum am mai spus, unii oameni pur și simpu îmi trezesc curiozitatea și interesul. Nu știu cum să explic, pur și simplu stai și îi privești, iar la un moment dat îți vine să le deschizi "ușile" și să intri în mintea lor, să vezi ce naiba se petrece acolo???

Sunt și persoane care îmi aduc un setiment profund de admirație. Pe unele le invidiez, pe altele le admir inteligența, simțul umorului sau chiar fizicul.

Dar oare eu... Cei din jurul meu ce cred? Mă invidiază, mă admiră pentru ceva? Sau poate mă încadrează în categoria persoanelor banale, neiteresante sau chiar "ciudate"? Nu știu, n-am idee...

Dar pentru o clipă vreau să văd oamenii cu alți ochi! Mai maturi, mai plini de experiență! Sau poate chiar a unui om obișnuit. Vreau să-mi văd personalitatea. S-o critic sau s-o admir, să-mi văd greșelile.

Mă gîndesc la toate astea și-mi vine în minte gîndul "Ce-i cu perfecționizmul ăsta??!! De unde s-a luat?" Poate-i o simplă latură a adolesenței, sau revine din complexele si conflictele interioare ce apar?
Și iarăși... Nu știu, n-am idee... 

9 ani

Şi uite aşa.... A început şcoala.
Nu ştiu cum, nu ştiu cînd... Dar acei 9 ani aproape
s-au scurs de tot. Oare chiar atît de repede???!!!
Parcă ieri am intrat pentru prima oară în şcoală, uitîndu-mă la elevii mai mari şi dorind să ajung cît mai repede ca ei. Iar acum... Vreau înapoi!!!
Mai ales cînd mă gînesc la viitor, la examene, la alegerile care trebuie să le fac...
Şi unde s-au dus toţi acei ani?

Atunci cînd stai la lecţie iar colegii din faţa ta se sîcîie, se gîdilă şi se amuză, iar tu stai, îi priveşti iar dispoziţia ta involuntar se ridică...
Atunci cînd cineva zice-o glumă ce te face să rîzi jumătate de oră...
Cînd pur şi simplu mergi, iar o prietenă îţi "jlipeşte" una de nu te mai poţi aşeza...
Cînd dorim să chiulim de la ore toată clasa, dar niciodată nu ni se primeşte!! :D
Sau cînd stai la pauze şi nu mai poţi de atîta rîs nebun!
Şi cîîîtăă adrenalină la evaluări!

Acum nu vreau decît ca anul ăsta să fie ceeel mai minunat, ceeel mai vesel şi ceeeeel mai reuşit din aceştia 9!

If today was your last day...

21.12.2012 = Apocalipsa

Mdaaa))
Tu crezi in asta?
Eu personal cred ca-i o timpenie.


Dar totusi, hai sa ne imaginam ca in acea zi,  pai, viata pe care-o stim.... va disparea...
Ce-ai face tu daca-ai sti ca mai ai de trait doar jumatate de an? Ce-ai face daca-ai sti ca nu vei mai putea fi cu persoana iubita? Ca nu vei mai putea ride pina la lacrimi si pina la durerea aia din burta citeodata chiar placuta? Ca nu vei mai putea simti acel sentiment extraordinar cind dormi cit vrei tu si faci doar ce doresti toaaaaata ziua... Nu vei mai putea simti gustul ciocolatei, a cartofilor prajiti sau a mai stiu eu ce fel de mincare...

In fine... Mereu lasam pe miine ceea ce vrem sa facem... Niciodata nu ne luam inima-n dinti ca sa mergem mai departe.. Suntem cuprinsi de-o anumita frica ce ne ineaca din interior... Incetul cu incetul, fara sa ne dam seama, ne stingem.

De ce nu putem pur si simplu sa traim? Fara a complica lucrurile? 

Fara sa vrem ne construim in fata un zid plin de probleme, neajunsuri, regrete sau dubii, pe care singuri il inaltam pe zi ce trece, pina ne acopera soarele lasindu-ne fara lumina... Iar atunci cind ne dam seama de ceea ce-am facut, e deja prea tirziu. Unii nici macar nu incearca sa distruga acel zid, ascunzindu-se dupa el si temindu-se de soare si lumina lui. Altii insa, incearca din ultimile puteri sa-l sara sau chiar sa-l distruga. Problema e ca putini reusesc sa-l doboare...

Se spune ca trebuie sa-ti traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima...
Incetul cu incetul imi dau seama de sensul acestei fraze...

Si nu vreau!!! Nu vreau sa ma trezesc miine fara a avea posibilitatea de-ai saruta buzele dulci!!! Nu vreau sa dispara nimic din viata mea! Nimic!!! Nu vreau sa ajung miine sa regret ceva ce n-am facut...  

Asa ca lasa toate dubiile la o parte... La urma urmei, niciodata nu stii cind se va adeveri fraza pe care-am spus-o mai sus. :)

10 days without internet)

O daa! 10 zile!)))) 10 zile fara posibilitatea de-a vorbi pe skype, fara saituri de socializare...Fara muzica pe care vreau eu s-o ascult! Mdaa..

Dar, totusi, nu a fost chiar atit de rau. In sfirsit mi-am facut timp pentru niste lucruri care am vrut sa le fac de muuult timp... Am invatat niste cintece noi la chitara, am inceput a rezolva teste la matematica (!!!), am inceput a invata franceza (Doamne, cit e de grea gramatica franceza!), etc. Plus la asta in casa era mereu ordine. :D M-am ales si cu niste laude pentru un anumit lucru facut din plictiseala.

Iar acum ma intreb, cum ar fi viata fara internet? Stam cu orele pe saituri ca odnoklassniki sau facebook... In loc sa facem ceva cu adevarat util, distractiv sau la urma urmei sanatos.

Nu vreau sa condamn pe nimeni...Chiar eu personal intre "sa citesc o carte?" sau "sa stau pe net?", as alege a doua varianta.

 Si cel mai iritant lucru e ca oricum nu te poti dezlipi de la "caramida" asta (cum ii spune un apropiat de-al meu).

Mai mici, mai fericiți, mai buni!

Mă miră faptul cum e organizată lumea...
Sincer? De ce îi zîmbim persoanei care absolut nu ne place? Iar apoi de ce o bîrfim pe la spate?
 De ce îi ignoram pe cei ce ne respectă? De ce-i rănim pe cei ce ne adoră?

O ceată de oameni primitivi si analfabeți, în care toți se comportă unii cu alții ca niște sălbatici, în care nu există pic de respect pentru personaliatea omului și libertățile lui...

Am avut parte de un așa caz în viață...(nu vreau să dau nume): Să zicem ca sunt 4 persoane, A, B,C,D.
Toate își zîmbesc in față, la prima vedere pare totul perfect. Dar dacă stai și vorbești cu ei, ai impresia că ești într-un cerc vicios sau ceva de genul: toți se vorbesc și se insultă pe la spate. Dar am eu o întrebare: dacă printre ei se afla un om cinstit din toate punctele de vedere, și el trece printr-o depresie profundă sau se confruntă cu probleme de orșicare rang...Cine-l va ajuta? Cel ce îi zîmbește în față dar pe la spate-l scuipă-n ochi? Puțin probabil...

Mă uit la copii, pur și simplu la copiii care se ceartă dintr-un oarecare motiv, iar peste 5 minute stau și se joacă împreună, uitînd de ce-a fost între ei acum ceva timp. Da, așa fac! Pentru că pentru ei e mai importantă dorința de-a savura fericirea, cu toate că nu-și dau seama de asta... Da, sunt mai mici ca noi, mai naivi, dar cu mult mai deștepți cînd vine vorba de sinceritate și fericire personală (chiar și dacă nu au nici o experiență în acest domeniu). Ei nu țin pică cuiva pentru o banală greșeală. Ei iertă, zîmbesc și trec mai departe. Pare-mi-se că ei sunt singurele ființe rămase care simt într-adevăr gustul prieteniei adevărate.
O altă trăsătură a lor ce-mi trezește tot respectul, este omenia, sinceritatea cu oamenii din jur dar și cu ei însăși. Ei nu cunosc ipocrizia.

În copilărie mama îmi spunea mereu să fiu eu însămi. Atunci sună totalmente ciudat și fără sens. Adică, cine mai pot fi decît 'eu'? Cu vîrsta însă, începi să-ți dai seama de sensul acelor cuvinte.

Personal m-am săturat să văd persoane prefăcute, persoane ce se văd doar pe ele însăși, ce au un nivel absurd de ridicat al mîndriei, prostiei și prefăcătoriei. Enough!!!
Așa că, poate c-ar trebui să luăm cît de cît un mic exemplu de la cei mai mici, voi ce ziceți? ;)

Bored

Care este cel mai insuportabil lucru in viata ta? Scoala, temele, un coleg ce te enerveaza? Pai, in viata mea e PLICTISEALA! Stai si pur si simplu te uiti la ecranul calculatorului si astepti ca ceva interesant sa se intimple. Stai si astepti noaptea pentru a adormi si a urmari visele (care la un moment dat par mai interesante ca realitatea). Si intelegi ca in acel moment toti sunt ocupati! Prietenii isi fac temele sau sunt iesit pe undeva...Pe skype nu-i nimeni cu care iti place sa vorbesti...Site-urile de socializare te innebunesc deja...Iar chitara sta prafuita intr-un colt de camera asteptindu-te, dar ti-e lene sa te ridici de pe scaun...Ai impresia ca plictiseala te-a obosit mai mult decit cei 3 km ce-i parcurgi aproape zilnic.

Si afara ploua. Noroi peste tot. Singurul lucru ce te invioreaza este aerul proaspat ce-l simti cind deschizi geamul. Si vrei sa fugi!!! Sa fugi de toate acestea. Sa fugi acasa la prietenul tau deja ocupat cu altceva, sa-l iai de mina si sa te plimbi...Pur si simplu sa te plimbi si sa rizi cu el pina dimineata.

EL :)

De foarte mult timp vroiam sa scriu un astfel de articol. Si uite - momentul a sosit.

Am adresat mai multor domnisoare urmatoarele intrebari:
-De ce iubim baietii?
-Ce nu-ti place la baietii din ziua de azi?

Uite unele din raspunsuri:

"Pentru ca daca si el te iubeste cu adevarat nu`i pasa de parul sau hainele tale, cel putin asa cred...Pentru ca vede in tine perfectiunea, ceea ce nu este in realitate - dar el o vede ... Pentru ca iti spune citeodata un compliment de te da pe spate"(Valeria P)
O daaa...Totalmente de acord! Vad in noi perfectiunea, chiar si daca suntem invidioase, neindeminatice sau mai fragile ca ei. De complimente nici nu mai vorbesc :) Cind iti trinteste cite-o vorba, ramii cu gura cascata)) Iar in acele momente, o fericire inexplicabila si o incredere in propria frumusete/propriile forte, iti inunda tot corpul!:)

"Pentru ca se trag din baieteii aia mici si fumusei"(Ana)
:D :)

"Sunt frumosi, musculosi :D, comportamentul lor fata de fata ce-o plac."(Mihaela)
In primul rind musculosi!:D))) Sa recunoastem, fetelor, mereu ne-a atras un corp bine facut. Deasemenea, comportamentul face muuult!

"Pentru ca sunt speciali, deosebiti. Pentru ca ne iubesc asa cum suntem, bune, rele.."(Iuliana)
Iarasi revin la ceea ce-am spus mai sus, ei mereu vad in noi cea mai buna parte, si-o pun mai presus decit neajunsurile noastre.

"Pentru ca miros frumos (dupa ce fac dus); pentru ca sunt asa draguti; pentru ca se comporta atit de amuzant cind le place de o fata si incearca sa vorbeasca cu ea" (Olesea)
Nici nu am ce comenta, mai ales despre a doua parte :).

"Pentru ca nu suntem lisbiene"(Adriana)
:D:D OmfG! It's trueee))

"Il iubesc pt ca este tandru, amuzant. Pentru ca cind sunt cu el ma simt Eu. Pentru ca ma face speiala."(Lidia)
Oh...Niste cuvinte superbe! Intr-adevar, baiatul ce-l iubim ne face foarte fericite))<3

Si la sfirsit, am intrebat un baiat - cum crede el, de ce noi ii iubim?
"Asa e dat.Asta nu e placere...dar e tendinta spre a face urmasi...Instinct."(Dima)
Este cel mai stiintific raspuns primit)). Si este absolut corect, doar ca noua nu ne place sa auzim asa ceva, ne place sa credem ca dragostea nu-i doar un instinct, ne place sa credem ca-i o ''magie" :).

Deci, am spus partile lor placute, acum hai sa trecem la cele mai putin placute pentru noi, fetele:

"Citeodata au o atitudine deplasata, spun lucruri fara sa gideasca .. de care poate mai tirziu le pare rau .. dar noi fetele punem totul la suflet.. si intr`un moment iertam, dar nu uitam niciodata!"(Valeria P)
Sa stii ca ai completa dreptate.

"Pentru ca acorda prea multa atentie fotbalului, baschetului"(Anonim)
Pai, la fel cum noi acordam prea multa atentie infatisarii noastre si serialelor)))

"Unii se imbraca foarte urit, uita de existenta curelei si a deodorantului."(Natalia)
Off, cind vad cum merg ei prin scoala/pe strada cu pantalonii atirnind, si cum li se vede lenjeria..OmG! Baieti, va rog! Voua chiar va place asta?

"Fumeaza. Consuma prea mult alcool. Vorbesc urit" (Mihaela)
Scurt, clar si cuprinzator. Aceasta, dupa parerea mea este cea mai mare problema a lor - educatia! Baieti, va rog foarte mult, ameliorativa putin vocabularul, mai ales in preajma fetelor. ;)

"Sunt ipocriti (doar unii dupa parerea mea).Cu iubita se comporta excelent, dar cu celelalte fele..."(Iuliana)
Acest lucru sta in firea baietilor, sa jigneasca fetele care nu le sunt pe plac, iar pe cele mai 'impopotonate' asa sa le zic, le tin in palme. Desigur nu toti baietii :).

Acum, a sosit momentul pentru parerea autorului, adica a mea :)
"Imi place sa ma simt protejata in bratele lui. Imi place cind el imi spune "Te iubesc dulceato!"..Imi place cum ma alinta. Adoor faptul ca ma face sa zimbesc in orice situatie si ca ma iarta orice pacoste as fi citeodata (blush) :)" (Si sunt sigura ca nu doar eu simt asa)


"Revin la vorba cu cureaua...:) Si la problema celor 7 ani de acasa."

In fine, fete..baieti...Toti avem defecte, toti avem neajunsuri si probleme. Dar cel mai important lucru este faptul ca ne completam unul pe altul: in timp ce baietii sunt vulgari - fetele sunt mai tandre, in timp ce fetele mai invidioase - baietii mai intelegatori; in timp ce fetele mai indeminatice - baietii mai....mai....mai nu ca fetele :).
Si, dupa cum se spune, nimeni nu e perfect, dar avem unele defecte pe care unii le adora :).

Relax; Be happy; Be crazy!

Si nimic nu ma doare :D :)

Lumea de astazi este preaaa stresata. Toti traiesc dupa niste reguli scrise chiar de ei insasi.
"Nu fa aia, ce o sa zica lumea?"; "Trebuie sa ma comport frumos cu el altfel voi fi exclusa din grup"; "Daca fac asta, ceilalti vor crede ca-s ciudata"....Hei, ar trebui sa va fie absolut paralel ce cred alte persoane despre voi. Viata nu o traiesti pentru ei, o traiesti pentru tine! Fericirea ta trebuie sa conteze, nu parerea altora.


Am trecut printr-o asemenea situatie cu ceva timp in urma. Lumea din jurul meu imi tot dadea safaturi, imi tot spunea ce sa fac...Si coincidenta sau nu, toti imi spuneau acelasi lucru! Problema era in faptul ca lucrul ce ma sfatuiau ei sa nu-l fac(desigur ca nu i-am ascultat si am facut cum imi spunea imina), anume acel lucru, sau mai bine zis acea persoana m-a facut cu adevarat fericita! :) Daca stau si ma gindesc pentru un moment, ce-ar fi fost daca procedam in alt mod? Nu stiu cu s-ar fi aranjat viata, dar aveam sa regret; aveam sa regret foarte mult.

Nu am nici o intentie spre a va orienta intr-o indiferenta totala fata de cei ce va inconjoara(prieteni sau cei ce se dau drept prieteni), vreau doar sa spun ca ceea ce va spune inima este mai presus de ceea ce va spune lumea. Iar daca atit de tare te deranjeaza parerea ei, pai, nu ramine decit sa-i asculti sfaturile, doar ca fii gata sa-ti asumi responsabilitatea pentru alegerile facute sub cuvintul ei, la urma urmei, nu o sa poti da vina pe cei din jurul tau pentru propria ta nefericire sau insucces. :)

Doar EA

Sufera. Plange. Regreta. Iarta. Uita. Zambeste.
Intr-un cuvint - femeia.

Daca urim, urim cu adevarat; daca iubim, iubim din toata inima. Ne place sa fim originale. Urim cind cineva ne subapreciaza sau insulta. Iubim sa fim iubie(cit de ciudat suna). Plingem, tipam, innebunim...Dar totusi zimbim. Reusim cu o incredibila eleganta sa provocam cele mai puternice furtuni in mintile barbatilor; reusim sa le indulcim pina la apogeu viata.
Cum intr-o fiinta atit de mica, frageda si gratioasa pot fi adapostite, sub numeroase straturi de protectie, atitea setimente?! Daca am incepe a ne pune pe foie toate sentimentele, daca le-am pune in vre-un bol sau ceva de genu', interesant, cit de multe foi am folosi? Probabil vreo 5 romane a cite 500 pagini fiecare))De bol nici nu mai vorbesc, s-ar face bucati imediat.
Multe femei se considera a fi un 'sort' de oameni slabi si neputinciosi. Da, suntem sensibile si fragile, dar acest fapt nu ne incurca sa infruntam toate greutatile vieti, doar 'senbibil' si 'neputincios' nu reprezinta acelasi lucru. Cite femei au ramas fara sot si cu 2,3 sau poate chiar ma multi copii? Cite femei au suferit nespus de mult in viata? Iar acum, aproape toate aceste femei continua sa lupte pentru viata lor, tinind piept cu dirzenie fiecarei lovituri aproape insuportabile a vietii.
Aceasta fiinta mica reprezinta inceputul vietii, poate chiar sensul ei; ea reprezinta fericirea pentru multi oameni.
Da, avem numeroase defecte. Suntem cu muuuult mai rele si invidioase ca barbatii. Citeodata insistam prea mult sau credem ca lumea ne apartine. Dar aceste defecte nu sunt un motiv pentru a ne subestima si a ne trata ca niste fiinte ce-au fost facute pentru a servi barbatul.

In fine, fetelor, nu uitati ca fiecare dintre voi ascunte o lume uimitoare si originala, pe care merita s-o descoperi si s-o studiezi; nu va subapreciati, mindriti-va cu faptul ca sunteti femei!

Un pic de atentie va rog..:)

Hei, de multe ori auziti pe cineva criticind pe altcineva? Sunt sigura ca da...In ultimul timp mereu aud fraze de genu'  "Ce proasta..";  "Cum se imbraca si asta..";  "Eu in locul ei nu as fi procedat astfel";  "Mai bine nu se intilnea cu ea, nu e de rangul lui"; etc, etc...

Oameni buni? Inca nu v-ati saturat?! Mereu punem pe cineva mai prejos decit noi, dar trecind peste numeroase rinduri de frica, de minciuni...Noi toti suntem la fel. Toti avem drepptul de a alege intre "bine" si "rau", toti avem nevoie de dragoste si intelegere...Noi toti vrem sa fim fericiti, vrem propria noastra lume, nu vrem sa fim criticati, nu ne place cind cineva ne insulta sau ne minte...

Noi nu stim ce imprejurari l-au adus pe un anumit om unde e acum, ce este acum, ce a spus acum..

Mergem printre oameni gindindu-ne ca durerea noastra, fericirea, sunt unice, originale. Dar, defapt, nu e asa. Cel ce sta linga noi poate simti la fel, poate chiar cu o intensitate mai mare...

Deci, ne putem asuma noi responsabilitatea de-ai judeca pe altii? La urma urmei, nu noi am creeat lumea, si nu noua ne este incredintata misiunea de-ai judeca pe altii ;).

Hei, fetelor!

Nu demult am vazut aceasta poza pe facebook.

Pentru cei ce nu cunosc limba engleza am sa traduc:

Sfaturi pentru fete tinere:

1.Nu lasa Disney sa te minta. Nu exista printese.

2.Primul tau sarut va veni la timpul potrivit.Nu te stresa.

3.Fa cit mai multe poze.

4.Prietenii tai nu sunt pentru totdeauna.Nici cei din anii urmatori nu sunt (nici cei din urmatorii ani).

5.Niciodata nu te opri sa creezi..

6.Nu lua relatiile prea in serios, ok?

7.Clasa a saptea e naspa pentru toti.

8.Nu te stresa sa fii draguta, slaba sau o atractie pentru baieti.Fii tu insuti!

9.Nimeni nu e complet increzator.

10.Promit, in citiva ani vei privi inapoi la aceste lucruri, si vei ride. (Chiar)

Daaa...De-as fi vazut aceasta imagine cu ceva timp in urma (cam 1-2 ani), poate ca m-as fi comportat altfel.Indeosebi imi plac frazele 6,8 si 10.

Fraza 6:O daaa.... Aveam 12-13 ani si eu ma gindeam la relatii serioase :)..

La aceasta virsta sunt doar aventuri (desi, nu neg....poate ca la unii e ceva mai serios). In fine, nu iti fa griji, in viata vei mai avea parte de muuulti cavaleri, unul mai frumos ca altul ;).

Fraza 8: Oare de ce la o virsta atit de frageda noi deja ne dorim sa fim cele mai dragute, sa fim in centrul atentiei...Hei, o sa avem timp pentru asta...!

Fraza 10: Totalmente deacord! Singura imi aduc aminte de mine citiva ani in urma si ma uimesc..:) 

Poate ca nu sunt chiar deacord cu fraza 4,9 si 7...Eu personal am in viata persoane de incredere. Iar clasa a saptea pentru mine a fost superba!

In fine, fetelor, nu va complicati viata...Doar traiti-o fara regrete, fiind voi insiva... ;)