Mdaaa))
Tu crezi in asta?
Eu personal cred ca-i o timpenie.
Dar totusi, hai sa ne imaginam ca in acea zi, pai, viata pe care-o stim.... va disparea...
Ce-ai face tu daca-ai sti ca mai ai de trait doar jumatate de an? Ce-ai face daca-ai sti ca nu vei mai putea fi cu persoana iubita? Ca nu vei mai putea ride pina la lacrimi si pina la durerea aia din burta citeodata chiar placuta? Ca nu vei mai putea simti acel sentiment extraordinar cind dormi cit vrei tu si faci doar ce doresti toaaaaata ziua... Nu vei mai putea simti gustul ciocolatei, a cartofilor prajiti sau a mai stiu eu ce fel de mincare...
In fine... Mereu lasam pe miine ceea ce vrem sa facem... Niciodata nu ne luam inima-n dinti ca sa mergem mai departe.. Suntem cuprinsi de-o anumita frica ce ne ineaca din interior... Incetul cu incetul, fara sa ne dam seama, ne stingem.
De ce nu putem pur si simplu sa traim? Fara a complica lucrurile?
Fara sa vrem ne construim in fata un zid plin de probleme, neajunsuri, regrete sau dubii, pe care singuri il inaltam pe zi ce trece, pina ne acopera soarele lasindu-ne fara lumina... Iar atunci cind ne dam seama de ceea ce-am facut, e deja prea tirziu. Unii nici macar nu incearca sa distruga acel zid, ascunzindu-se dupa el si temindu-se de soare si lumina lui. Altii insa, incearca din ultimile puteri sa-l sara sau chiar sa-l distruga. Problema e ca putini reusesc sa-l doboare...
Se spune ca trebuie sa-ti traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima...
Incetul cu incetul imi dau seama de sensul acestei fraze...
Si nu vreau!!! Nu vreau sa ma trezesc miine fara a avea posibilitatea de-ai saruta buzele dulci!!! Nu vreau sa dispara nimic din viata mea! Nimic!!! Nu vreau sa ajung miine sa regret ceva ce n-am facut...
Asa ca lasa toate dubiile la o parte... La urma urmei, niciodata nu stii cind se va adeveri fraza pe care-am spus-o mai sus. :)
