Interesantă mai e viața. Sau nu, viața e banala, obișnuită. Oamenii sunt intereanți!
Chiar și pe parcursul lecției de istorie te miri de idiotizmul unor anumite personalități. De fapt, ca să admiri un pic de idiotizm nu e nevoie sa sapi atît de adînc, e de ajuns să privești un pic mai atent in jurul tău...
Oricum, chiar nu vreau să critic sau să insult pe nimeni. Respect personalitatea tuturor, dar cum am mai spus, unii oameni pur și simpu îmi trezesc curiozitatea și interesul. Nu știu cum să explic, pur și simplu stai și îi privești, iar la un moment dat îți vine să le deschizi "ușile" și să intri în mintea lor, să vezi ce naiba se petrece acolo???
Sunt și persoane care îmi aduc un setiment profund de admirație. Pe unele le invidiez, pe altele le admir inteligența, simțul umorului sau chiar fizicul.
Dar oare eu... Cei din jurul meu ce cred? Mă invidiază, mă admiră pentru ceva? Sau poate mă încadrează în categoria persoanelor banale, neiteresante sau chiar "ciudate"? Nu știu, n-am idee...
Dar pentru o clipă vreau să văd oamenii cu alți ochi! Mai maturi, mai plini de experiență! Sau poate chiar a unui om obișnuit. Vreau să-mi văd personalitatea. S-o critic sau s-o admir, să-mi văd greșelile.
Mă gîndesc la toate astea și-mi vine în minte gîndul "Ce-i cu perfecționizmul ăsta??!! De unde s-a luat?" Poate-i o simplă latură a adolesenței, sau revine din complexele si conflictele interioare ce apar?
Și iarăși... Nu știu, n-am idee...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu