Doare..

În copilărie plîngem des. Motivele erau cele mai diverse: loviturile căpătate datorită neatenției, mofturile, ș.a.
Cu vîrsta, lacrimile sec. Totodată ele redau cu mult mai multă suferință decît în copilărie.
 Și doare! Doare tare! Cînd simți lacrimile extraordinar de grele cutreierînd obrazul. Dar totuși mai tare doare conștientizarea că nimeni nu e ferit de aceste lacrimi. Te pot lua într-o surprindere uimitor de doborîtoare... și îți sugrumă sufletul. Azi, mîine, peste 2 sau 20 de ani, ele oricum vor veni... și pentru ele nu contează cît de antipatică ne este prezența lor și a pierderii ce le cauzează! Cît de repede și se departe nu am alerga, ele oricum ne ajung din urmă... :(

Mi-e dor de lacrimile copilăriei, căci nu vreau să mai plîng vreodată cu astfel de lacrimi acide. Vreau să plîng din cauza unei note mici, a unei vînătăi sau din cauza faptului că mama nu mi-a cumpărat jucăria pe care-o doream...