Inspiri, expiri... Inspiri, expiri... Inspiri, expiri...
Și care-i greutatea? Pare simplu.. Nu? Să trăiești.
Tipic, banal, natural .. și simplu.
Și totuși, nu-i nici pe departe simplu..
Pentru că mereu căutăm ceea ce ne lipsește și nu apreciem ceea ce e deja al nostru!
Pentru că complicăm și exagerăm..
Pentru că transformăm cea mai mică durere într-o catastrofă!
Pentru că încercăm să găsim ceva mai bun decît azi, iar mîine tînjim după trecut!
Pentru că facem mereu aceleași greșeli!
Pentru că suntem atît de romantici, și pînă la urmă ne plictisim de atîta romantism..
Pentru că întotdeauna fugim, fugim și fugim de durere, și niciodată nu-i privim în ochi cu încredere.
Pentru că nu ne respectăm pe noi înșine!
Pentru că ascultăm dar nu auzim..
Pentru că cerem prea mult, oferind prea puțin.
Pentru că ignorăm.
Pentru că nici măcar nu ne dăm silința să înțelegem, dar criticăm.
Pentru că mereu e devină „acela” sau „aceea” sau „celălalt”... numai nu „eu”.
Pentru că simțim, dar tăcem..
Ei bine, sunt obosită și fizic și mental. Nu vreau decît ceva tipic, banal, natural.. și simplu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu